Trecusem de urmele Tympului ca un calaret de inorog. Umbra verde se luase de mana cu umbra ta si-au luat-o-n sus, pe scara spre Digul Z. Dorra rade... vocea, gandul si stradela mi-au adus-o pe Adela... m-am oprit in paradoxul unui joc... sah cu hazardul este jocul care... si de aici am literele alfabetului puse mai degraba dupa lega intamplarii si de aceea se intampla mereu...
este starea fireasca de echinoctiu de primavara... nu intra in panica... este ca o confuzie a diminetilor prea devreme si a noptilor neterminate... din fericire sunt lucruri care nici nu vrem sa aiba captete... pietrele vechi imi plac si mie, dar mie imi place si piatra digului cu caldura zilei in ea... poate de aceea, pe langa Adela-mi place si Julie... ca-i luna cu noptile cele mai... sunt mai multe deschideri spre cele mai... nu le numesc sa nu opresc gandul intr-o forma care poate nici nu-i potrivita sa primeasca...
habar n-am ce-i complicat din ce zic... zicea e ca as fi prea greu in ce zic si ca... dar e nu cred ca iese din formele inchise.... eu sunt pe scarile unor nivele... si astea-s niste spatii mereu intre.... asa cum spui tu acum ca ti-e somn si ai mai vrea sa dormi si cand te culci gandul te plimba prin si nu esti nici treaza si nici adormita si intri in vis fara sa-ti dai seama ca ai adormit... si-mi place sa-ti fac poze cand dormi si -ti place sa-mi pozezi facandu-te ca dormi... este un joc care te duce pana la respiratia aproape oprita, ca o piatra cu rune pe care se poate citi legenda...
mi-e noapte si-i prea de dimineata sa ma scol... fac trei semne si mai pun o zi peste zilele echinoctiului... si pregatesc o bunavestire de nu stiu ce...
la piramida, de acum se separa proprietatile si amprentele... este lema de separare care se face printr-un hiperplan care separa clar partile pozitive de cele negative... dupa modelul de separare printr-o functionala liniara si continua...
am intalnit-o pe balerina pepinna... mi-a spus ca a facut o fundatie pentru Brancusi... se numeste Maiastra... i-am spus ca la inceput Maiastra se numea Pestele-n ploaie si ca daca i-ar fi ramas numele asta fundatia se numea asa... a zambit si mi-a cerut bani pentru fundatie... i-am spus ca nu-i dau bani dar ii cumpar caseta in care-i luasem un interviu cu cativa ani in urma...
nodurile astea de cod vor da in curand rod... are si paganatatea loc si-i chiar un loc pe armonie, doamna cu palarie... are si bila loc de rostogolire pe scara... eu ma orpesc azi in bunaoara.... dintr-o curba de Tymp Universal... fara trimiteri la cineva anume decat raportat la ea, Marea Peninsulei si-a Tarmului si-a Plajei si-a Golfului.... peste ele zboara pestele-n ploaie... marturie este pestele albastru de langa fantana gemenilor... Emin si cu Petru stiu ca mi-au fost martori... ce crezi ca faceam acum? cautam Cartea si-un Calendar... langa ele tineam un zar si jucam... uite, martora mi-e ponna care vine sa o mangai... a primit azi o scrisoare... si se cearta pentru scrisoare cu Picasso... de aici, toul este simplu... proprietatile sunt de acum neamestecate...
experienta asta pune-o in barca si-o du pe tarmul inalt... ori pe plaja cu suflet... este a ta si faci ce vrei cu ea... eu merg acum la cafea...
3 comments:
Digul care Zice, cand totul pare a fi spus, cand nimic parca nu mai are loc in timpul ce arata cap nord si cant pentru Calaretul de Inorog,...ma aplec...ating umbra, ca pe o frunza ce vrea s-o ia vantul,...s-o pun la loc, acolo de unde s-a desprins (...) si sa ascult...verdele atat de crud si albul nins de flori la rasarit... vis? Paradis?...chemare...si un ecou din Zid...
paginile tale de jurnal sunt ca si tine: intre minus si plus Infinit, o dunga albastra...pe nisipul acesta de aur fierbinte, un ibric pentru doua cesti de cafea: una a ta, una a altcuiva...un abur se lasa-n cuvinte...
cea care canta, canta
la Bunavestire!...eu sper si cand disper, pentru ca las pietrele-mi udate de apa de izvor,...cascada? un cantec, de-o asculti, auzi pantecul vantului strabatut de Mare,...iar ea ramane ca o continuare...la Bunavestire!... cand nu inteleg, o tacere si-o privire umila in pamant, cand inteleg, ma uit la cer intr-un semn de ruga, iar un cantec...si un latrat de caine...intre cele doua paralele ale Digului Z&...azi e locul si timpul pentru o Carte, un Calendar,...peste...si Bunaveste
Post a Comment