prin si intre

daca nu erau ele, unitatea imaginara si frunza poate nu erau nici pipa si nici umbrela si personajul acela cu pelerina pe maslin ar fi umblat mult si bine si nu gasea bila care se rostogoleste pe scara. celcare si ceacare ramaneau fara sa stie ca... frumos este ca tu te lasi citita (vorba ta, de la un capat la altul... fara sa stii ca te scalzi in iluzia capetelor... tu esti ca strada fara capete... si atunci, de la un capat la altul devine altceva... si altceva devine ceva si tot asa...) si tocmai de aceea te citesc ca un celcare. sunt multi de celcare. fiecare un celcarealtceva. acest al tau este un celcare pretuieste lacrimile si le ia drept perle din care face un sirag de margele, altul le face sirag de matanii, altul le crede din apa de ploaie.... ca el, amicul meu pestele-n ploaie... tu dansezi si desenezi si asta inseamna ca-n tine este si cantecul. Cantecul cartierului de care vorbea Orbul pentru tine este cantecul Peninsulei Rodador... "i"-ul acela de la inceput, care ti-a dat numele si te-a botezat este si "i"-ul unitatii imaginare care se rostogoleste prin si intre... ma opresc la frunza cu roua pe ea... celcarezice-mi spunea de mult ca a stat de vorba cu o frunza...ma rup din punctul zero si-n logica binara/ dechid o usa-n care Acum e iarasi vara/ as folosi cuvinte desprinse dintr-un vid/ ce lasa-n ele urme ce duc incet la zid/ dar parca nu cuvantul e potrivit acum/ prin transparenta clipei e abur si e fum...