2007-03-28 | |
Motto: Apa trece, cascada rămâne (de ziua lui Alexandru Popovici, în amintirea zilelor de pescuit de la Histria şi nu numai...)
Un motiv trecea pe-o cale, când pe jos şi când călare. Când, deodată, prin tufiş, s-a zărit un stufăriş. Chiar la buza stufului, pe umbra nădufului, din rizom ciupea un peşte ce tinea pe el o scară... Mereu suntem în urma poveştii... povestea ne-o ia înainte şi noi rătăcim pe-o scară de seară în aşteptarea Tympului pierdut... iată că la un semn căzu cortina şi văzuşi cum... dintr-un semn, peşte albastru, oglindi, pe sferă, astrul... şi când par că toate-s spuse şi nimicul prinde rost ai ştiut că-n orice clipă este miezul unui cost...
Cântecul cartierului era de acum colorat de lătratul Ponnei. Poetul era foarte palid... Buzele-i erau arse de cuvintele nopţii. N-am întâlnit, până la el, un om care să smulgă cuvinte din propria fiinţă. Poetul o făcea. Era prima oară că asistam la o naştere de cuvinte...
Luna este iar gravidă, s-a atins de Infinit/ Ochiul nopţii stă să vadă dacă ştiu să fiu iubit/ Şi crezând că stă pe dungă mai albastră şi mai plină/ S-a găsit din nou Tăcerea să-şi asume altă vină...Se dădu mai jos pe-o treaptă şi văzu că-n rostogol, azi e plin şi mâine-i gol. În cântarea ta de ieri, dau de-o uşa şi-o stradelă, ce ducea spre citadelă. Când ţi-am spus că-n mine Tympul este spaţiul prins în rosturi şi în multele deschideri am zadar şi am şi costuri tu credeai că-s numai vorbe…
...din pliuri de credinţă, îmi strâng un ghem de aţă şi-ntre tăceri şi-ntre dureri lumeşti/ brodez ştergar altarelor cereşti/ din când în când mai trec prin bălării/ şi mă opresc în jocuri de copiii… mă ierţi, sunt într-un loc cu porţi şi scări, cu peştele în ploaie şi răbdări... mai rabd o piramidă şi-un deşert, revin iar în cetate, când pot să văd, să iert. Acum sunt chiar pe scara cu păreri, din când în când mai vindec, Cuvintelor dureri…
