Pe cand povestea nu era (Fata cu manechin)

Pe cand povestea nu era poveste si clipele le fixam in fotografii cu campii, jocuri si jucarii, in una din zile, in drum spre casa, m-am trezit ratacind in Tara lui Zurzurica........................ Aici, ca sa nu lungesc vorba despre ce si cum, ia tu albumul acesta si spune-mi ce vezi, ce crezi si ce visezi... Se inganau soaptele cu tacerile. Ponna latra la dimineata care intarzie sa vina. Dorra maraie la Picasso sa nu coboare de pe raftul de sus. Dorruta viseaza si tresare, semn ca face baie in mare... Tu te-ai oprit in intalnirea cu rostogolirea pe scara. Era de acum o alta seara...

Cand Uneori ducea sa ne intalnim si Fata cu manechin din lemn de gutui se juca de-a croitoreasa si spalatoreasa, pe mine ma facuse calaret de inorog. Tie ti-a dat plaja cu pietrele, scoicile si doicile. Ai doicit o mie de copii, fara sa stii. Acum le stii pe toate, pe saturate. Nimic din ce zicai ca faci nu s-a ratacit. Totul, la un loc cu... si pentru... Ai dat peste toate cum le-ai lasat. Plaja, tarmul, Cartierul, Turnul de scoici si Zmeul de hartie... Vindecat de Pamant si de Cer m-am atins de Mister... O strambatura de plans fara lacrimi. Apoi senin, o lacrima pe obraz, de bucurie si necaz...