Ochii visatori ai Dorrei privesc spre scoica golfului. Între mine şi zid, o gărgăriţă, căutând o zeiţă. Un câine mă latră să-l mângăi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului. Pe scară, lătratul Ponnei şi-o lipăire de paşi de pescaruş... din când în când o şoaptă mă ţine în povese/ tu îmi zâmbeşti pe clipă, înclini din cap că Este.../eram de-acum eu anna şi mă zideai în vers/ ‘nălţaseşi o cetate cu scara-n Univers/ tu stăpâneai lumina şi cântul de chemare/ eu rătăceam cu barca în golful larg din mare/ dădusem de o stâncă ce-şi înălta pe clipă/ urcarea în spirală şi-n zbor, într-o aripă/ luasem pipa păcii şi-i indesam tutun/ cu cremenea albastră duceam scânteiea-n fum/ din când în când o şoaptă mă ţine în povese/ tu îmi zâmbeşti pe clipă, înclini din cap că Este... ai ajuns acasa? chiar azi am trecut pe la gradina.... pe malul lacului am vazut loc de urna. am proiectat umbra mea pe ea... iti dau 5 zaruri si dai Yames de sase. cu mai multe case. imparte-le tu: casa cu iedera, casa cu ferestre rosii si casa de pe plaja... cum le imparti... bat la usa copilariei si-ti spun... si tu zici.... apoi... si peste toate.... acum cand...
1 comment:
iti las aici un semn ca o urma de gargarita...ma bucur mult pentru inca un pas ce l-ai facut pe o carare asa de frumoasa ca cea care coboara spre mare...bila norocului sa fie zarul rotund...voi reveni, daca ma vei primi....acolo, la Moara cu noroc...
maria
Post a Comment