Prima fotografie (Zmeul de hartie)

Eram in naufragiu cand l-ai pierdut pe Ozzo... cu doi ani inainte de Piram...

Pentru o fractiune de secunda imi atrase atentia o usa care parea ca se deschide in neant. m-am apropiat si-am vazut ca-n spatel ei era plaja... o scara de incendiu ducand spre o terasa pe care o tabla imensa de sah avea piesele in plina partida... aceeasi fractiune imi aduse in minte melcul si scoica care-mi scapasera din mana acolo, pe Turnul de scoici... si-au mai fost cateva secvente dar nici una nu se lega cu casa de la numarul in care Infinitul se Un munte de tacere se lasa peste vis/ credeam ca-i o parere de cerc si de abis/ cand din marunta spuma ai ridicat un punct... astazi si-a inceput un capitol cu intrebarea: ce punct de sprijin imi dati sa rastorn intamplarea? lumea se uita pierduta la el. si-a deschieiat haina larga, lasand sa se vada o vesta alba cu buzunar la piept si-un ceas de buzunar lasat sa se vada pe jumatate... a apucat ceasul de rotita zimtata cu care se trage ceasul si-a spus: Ma voi sprijini in Unitatea Imaginara... o voi pune la puterea 2006 si voi optine... spune tu! ti-e teama de rezultat? Minus unu... atat obtin... sa interpretez? eu n-am nevoie de interpetari... cineva a impartit lucrurile si si-a tinut panza alba... oricum gresise... vectorii nu se impart.... in schimb ii reusise numarul cu porumbeii si facu sa apara sapte porumbei albastri... pe mine m-a plasat Intre scari...culcase-ntr-o oglinda...ida...

Pe cand povestea nu era (Fata cu manechin)

Pe cand povestea nu era poveste si clipele le fixam in fotografii cu campii, jocuri si jucarii, in una din zile, in drum spre casa, m-am trezit ratacind in Tara lui Zurzurica........................ Aici, ca sa nu lungesc vorba despre ce si cum, ia tu albumul acesta si spune-mi ce vezi, ce crezi si ce visezi... Se inganau soaptele cu tacerile. Ponna latra la dimineata care intarzie sa vina. Dorra maraie la Picasso sa nu coboare de pe raftul de sus. Dorruta viseaza si tresare, semn ca face baie in mare... Tu te-ai oprit in intalnirea cu rostogolirea pe scara. Era de acum o alta seara...

Cand Uneori ducea sa ne intalnim si Fata cu manechin din lemn de gutui se juca de-a croitoreasa si spalatoreasa, pe mine ma facuse calaret de inorog. Tie ti-a dat plaja cu pietrele, scoicile si doicile. Ai doicit o mie de copii, fara sa stii. Acum le stii pe toate, pe saturate. Nimic din ce zicai ca faci nu s-a ratacit. Totul, la un loc cu... si pentru... Ai dat peste toate cum le-ai lasat. Plaja, tarmul, Cartierul, Turnul de scoici si Zmeul de hartie... Vindecat de Pamant si de Cer m-am atins de Mister... O strambatura de plans fara lacrimi. Apoi senin, o lacrima pe obraz, de bucurie si necaz...

S &Z (Ecou din Vreme)

Daca nu ziceai: as vrea sa vad ce pictezi poate nu-mi aduceam aminte de acel autoportret si nici de compozitiile in care apareau Papagalul lui Alexis, Flasneta, Tobosarul cu miel (din Zapada mieilor). Din nefericire inca nu am tehnica postarilor... dar pozele te vor ajuta sa vezi ca Tridentul imposibil exista. El este din perioada in care Sloterius si Zelkanu isi cautau identitatea. Iti dai seama ce situatie stupida? Doi gemeni sa-si caute numele. S-au trezit ca-i cheama Sloterius si Zelkanu, fara sa stie insa care-i S si care-i Z...

Lătratul Ponnei (Noduri de Tymp)

2007-03-28 | |

Motto: Apa trece, cascada rămâne (de ziua lui Alexandru Popovici, în amintirea zilelor de pescuit de la Histria şi nu numai...)

Un motiv trecea pe-o cale, când pe jos şi când călare. Când, deodată, prin tufiş, s-a zărit un stufăriş. Chiar la buza stufului, pe umbra nădufului, din rizom ciupea un peşte ce tinea pe el o scară... Mereu suntem în urma poveştii... povestea ne-o ia înainte şi noi rătăcim pe-o scară de seară în aşteptarea Tympului pierdut... iată că la un semn căzu cortina şi văzuşi cum... dintr-un semn, peşte albastru, oglindi, pe sferă, astrul... şi când par că toate-s spuse şi nimicul prinde rost ai ştiut că-n orice clipă este miezul unui cost...

Cântecul cartierului era de acum colorat de lătratul Ponnei. Poetul era foarte palid... Buzele-i erau arse de cuvintele nopţii. N-am întâlnit, până la el, un om care să smulgă cuvinte din propria fiinţă. Poetul o făcea. Era prima oară că asistam la o naştere de cuvinte...

Luna este iar gravidă, s-a atins de Infinit/ Ochiul nopţii stă să vadă dacă ştiu să fiu iubit/ Şi crezând că stă pe dungă mai albastră şi mai plină/ S-a găsit din nou Tăcerea să-şi asume altă vină...Se dădu mai jos pe-o treaptă şi văzu că-n rostogol, azi e plin şi mâine-i gol. În cântarea ta de ieri, dau de-o uşa şi-o stradelă, ce ducea spre citadelă. Când ţi-am spus că-n mine Tympul este spaţiul prins în rosturi şi în multele deschideri am zadar şi am şi costuri tu credeai că-s numai vorbe…

...din pliuri de credinţă, îmi strâng un ghem de aţă şi-ntre tăceri şi-ntre dureri lumeşti/ brodez ştergar altarelor cereşti/ din când în când mai trec prin bălării/ şi mă opresc în jocuri de copiii… mă ierţi, sunt într-un loc cu porţi şi scări, cu peştele în ploaie şi răbdări... mai rabd o piramidă şi-un deşert, revin iar în cetate, când pot să văd, să iert. Acum sunt chiar pe scara cu păreri, din când în când mai vindec, Cuvintelor dureri…

Digul Z&

Trecusem de urmele Tympului ca un calaret de inorog. Umbra verde se luase de mana cu umbra ta si-au luat-o-n sus, pe scara spre Digul Z. Dorra rade... vocea, gandul si stradela mi-au adus-o pe Adela... m-am oprit in paradoxul unui joc... sah cu hazardul este jocul care... si de aici am literele alfabetului puse mai degraba dupa lega intamplarii si de aceea se intampla mereu...

este starea fireasca de echinoctiu de primavara... nu intra in panica... este ca o confuzie a diminetilor prea devreme si a noptilor neterminate... din fericire sunt lucruri care nici nu vrem sa aiba captete... pietrele vechi imi plac si mie, dar mie imi place si piatra digului cu caldura zilei in ea... poate de aceea, pe langa Adela-mi place si Julie... ca-i luna cu noptile cele mai... sunt mai multe deschideri spre cele mai... nu le numesc sa nu opresc gandul intr-o forma care poate nici nu-i potrivita sa primeasca...

habar n-am ce-i complicat din ce zic... zicea e ca as fi prea greu in ce zic si ca... dar e nu cred ca iese din formele inchise.... eu sunt pe scarile unor nivele... si astea-s niste spatii mereu intre.... asa cum spui tu acum ca ti-e somn si ai mai vrea sa dormi si cand te culci gandul te plimba prin si nu esti nici treaza si nici adormita si intri in vis fara sa-ti dai seama ca ai adormit... si-mi place sa-ti fac poze cand dormi si -ti place sa-mi pozezi facandu-te ca dormi... este un joc care te duce pana la respiratia aproape oprita, ca o piatra cu rune pe care se poate citi legenda...

mi-e noapte si-i prea de dimineata sa ma scol... fac trei semne si mai pun o zi peste zilele echinoctiului... si pregatesc o bunavestire de nu stiu ce...



la piramida, de acum se separa proprietatile si amprentele... este lema de separare care se face printr-un hiperplan care separa clar partile pozitive de cele negative... dupa modelul de separare printr-o functionala liniara si continua...


am intalnit-o pe balerina pepinna... mi-a spus ca a facut o fundatie pentru Brancusi... se numeste Maiastra... i-am spus ca la inceput Maiastra se numea Pestele-n ploaie si ca daca i-ar fi ramas numele asta fundatia se numea asa... a zambit si mi-a cerut bani pentru fundatie... i-am spus ca nu-i dau bani dar ii cumpar caseta in care-i luasem un interviu cu cativa ani in urma...

nodurile astea de cod vor da in curand rod... are si paganatatea loc si-i chiar un loc pe armonie, doamna cu palarie... are si bila loc de rostogolire pe scara... eu ma orpesc azi in bunaoara.... dintr-o curba de Tymp Universal... fara trimiteri la cineva anume decat raportat la ea, Marea Peninsulei si-a Tarmului si-a Plajei si-a Golfului.... peste ele zboara pestele-n ploaie... marturie este pestele albastru de langa fantana gemenilor... Emin si cu Petru stiu ca mi-au fost martori... ce crezi ca faceam acum? cautam Cartea si-un Calendar... langa ele tineam un zar si jucam... uite, martora mi-e ponna care vine sa o mangai... a primit azi o scrisoare... si se cearta pentru scrisoare cu Picasso... de aici, toul este simplu... proprietatile sunt de acum neamestecate...


experienta asta pune-o in barca si-o du pe tarmul inalt... ori pe plaja cu suflet... este a ta si faci ce vrei cu ea... eu merg acum la cafea...

Papagalul lui Alexis

trag cu ochiul in poveste si vad ca este... azi e nodul unei date, maine-i nodul unui semn si din toata intalnirea vei gasi... in sfarsit pot sa-ti vorbesc dincolo de cortina, dincolo de scena cu texte si pretexte. simplu si prieteneste. cald si adevarat. ori rece, cand caldura-i de nesuportat. astazi, in calendarul cu noduri de Tymp este duminica fericirilor. stiu ca sunt 9 fericiri, dar stii tu cum este stiutul acesta. cu aproximatie, ca a omului aproximativ al lui Musil. ar putea sa fie 10 fericiri, ori poate chiar mai multe. mie mi-e destula o fericire si asta-i sa pot fi un celcare cu care sa ma simt bine. si, de cand scriu, se face ca.... si astfel am ajuns sa vad cat de bine se potriveste ce spui tu cu personajul care-mi aparuse in atelierul pictorului orb si care... ce nume crezi ca i s-ar potrivi... eu i-am dat un nume, dar cred ca... poate tu vezi mai bine... de acolo, de la tine se vede mai bine... duminica cu fotografii si bucurii.... fericirile cele mai simple si un ecou scurt si-o alergare pe scara...

mereu suntem in urma povestii... povestea ne-o ia inainte si noi ratacim pe-o scara de seara in asteptarea Tympului pierdut... iata ca la un semn cazu cortina si vazusi cum, dintr-un semn, peste albastru, oglindi, pe sfera, astrul... si cand par ca toate-s spuse si nimicul prinde rost n-ai stiut ca-n orice clipa este miezul unui cost. crezi ca-n echilibrul formei ai lasat loc de bulina...

am spus un da poetic... pe care l-am invatat de la tine... poetul nu trebuie sa aiba hamuri... iar calul lui, pe langa corn si aripi, mai si vorbeste... calul meu le cam spune cu rima din cauza lui Alexis cu papagalul lui vorbitor pe care lumea-l stie cu numele de Remy si care invarte la flasneta, merge pe trotineta si din cand in cand fuge de acasa...

ai tras cu ochiul in poveste si-ai vazut cestile de cafea... sunt curios cine-i bautorul acesta de cafea care ti-a povestit ca... spectatorul e plimbat prin culise, unde se intampla diverse, mutat pe scena, unde au loc alte intamplari si abia spre sfarsit e introdus in sala. Miscarile acestea il scoteau pe spectator din anonimatul confortabil si parca ii impuneau sa devina si el un personaj din piesa. Acolo se vorbea despre moarte si despre vieti irosite pentru ca nu au stiut sa-si consume iubirile iesite in cale. Fapt e ca la un moment dat, cand asistam in culise, asezati pe niste banci scunde de gimnastica la trecerea "tramvaiului vietii" pe langa noi, m-am pomenit ca un actor care avea treba printre noi spectatorii, a venit glont la mine sa ma intrebe daca in viata mi s-a intamplat cumva sa, nu mai stiu ce. M-a cam incomodat ca trebuia sa spun ceva interesant si rapid... atunci am zis ca, intr-o seara,... cu o cutie de tinichea, intr-o rochita de vara cu buline... a venit, a batut la usa si m-a intrebat daca poate sa ma roage ceva...

o panza pe fond purpuriu

si astfel mai facusi un pas, prin Infinitul ce-a ramas, pe tarm, in cer si in nimic, te insoteste un pitic care isi tine-n varf de ac un univers in ochi de rac, ori daca zici ca-i ochi de drac eu stiu la teatru un dulap ce are-n el mai multe usi din mostenirea cu matusi... astazi, pe scara cu noduri de Tymp am dat de-un calendar in care cineva vorbeste despre fericiri... spune si tu cum se lovira in decor dulapurile noastre... pe policioara din fata ferestrei deschise spre far, o tabla de sah, o rogojina si multe, foarte multe zaruri... vorba ta, Andante, in fiecare dimineaţă, un cantec din fereastra deschisa spre mare... prietenul meu, Pictorul, m-a rugat sa-i pregatesc o panza pe fond purpuriu...

prin si intre

daca nu erau ele, unitatea imaginara si frunza poate nu erau nici pipa si nici umbrela si personajul acela cu pelerina pe maslin ar fi umblat mult si bine si nu gasea bila care se rostogoleste pe scara. celcare si ceacare ramaneau fara sa stie ca... frumos este ca tu te lasi citita (vorba ta, de la un capat la altul... fara sa stii ca te scalzi in iluzia capetelor... tu esti ca strada fara capete... si atunci, de la un capat la altul devine altceva... si altceva devine ceva si tot asa...) si tocmai de aceea te citesc ca un celcare. sunt multi de celcare. fiecare un celcarealtceva. acest al tau este un celcare pretuieste lacrimile si le ia drept perle din care face un sirag de margele, altul le face sirag de matanii, altul le crede din apa de ploaie.... ca el, amicul meu pestele-n ploaie... tu dansezi si desenezi si asta inseamna ca-n tine este si cantecul. Cantecul cartierului de care vorbea Orbul pentru tine este cantecul Peninsulei Rodador... "i"-ul acela de la inceput, care ti-a dat numele si te-a botezat este si "i"-ul unitatii imaginare care se rostogoleste prin si intre... ma opresc la frunza cu roua pe ea... celcarezice-mi spunea de mult ca a stat de vorba cu o frunza...ma rup din punctul zero si-n logica binara/ dechid o usa-n care Acum e iarasi vara/ as folosi cuvinte desprinse dintr-un vid/ ce lasa-n ele urme ce duc incet la zid/ dar parca nu cuvantul e potrivit acum/ prin transparenta clipei e abur si e fum...

la un semn (Pipa)

La un semn cazu cortina si din visul de copil, umbra mea urca pe scara. Se grabea inspre April(e). Unde esti tu, gand de duca, calaretdeinorog? Lasa-n cantul diminetii soapta din adancul rog. Se ascunde iar povestea lui a fi prin a nu fi si din nodu-n care vestea logodi verbul a sti tu te-ai adunat in mine si-ai vazut Acum cum ieri, cantul cu latrat de caine ratacea prin primaveri. Si asa, din ieri un Astazi se vazu dupa cortina pe o scena-n care Tympul logodise o copila. Ai crezut ca numai visul este calaret pe plaja, dar spre marea ta uimire te-ai trezit in plina vraja. El, magician cu cifre si cu spatii stranse-n clipa, se atinse de-o aripa si-i lasa un semn de pipa. Pipa asta-i semnul care ti-a scapat de pe cortina si fumai un "t" din care aparuse o Corina... O umbreala sta infipta langa scara piramidei proiectand unghiul din care ai facut arcul absidei. Eu acum ma las pe locul unde caut semne vii, unde tarmul meu e cantul cartierului ce-l stii. In Peninsula si-n Marea lumi-n care eu zidesc, ai venit tu speriata si mi-ai spus iar: te iubesc... de aici pana la gardul care inconjoara jocul, ai intins firul clepsidrei si-i legat cu el Norocul...

Latratul Ponnei (Culegatorii de scoici)

Ochii visatori ai Dorrei privesc spre scoica golfului. Între mine şi zid, o gărgăriţă, căutând o zeiţă. Un câine mă latră să-l mângăi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului. Pe scară, lătratul Ponnei şi-o lipăire de paşi de pescaruş... din când în când o şoaptă mă ţine în povese/ tu îmi zâmbeşti pe clipă, înclini din cap că Este.../eram de-acum eu anna şi mă zideai în vers/ ‘nălţaseşi o cetate cu scara-n Univers/ tu stăpâneai lumina şi cântul de chemare/ eu rătăceam cu barca în golful larg din mare/ dădusem de o stâncă ce-şi înălta pe clipă/ urcarea în spirală şi-n zbor, într-o aripă/ luasem pipa păcii şi-i indesam tutun/ cu cremenea albastră duceam scânteiea-n fum/ din când în când o şoaptă mă ţine în povese/ tu îmi zâmbeşti pe clipă, înclini din cap că Este... ai ajuns acasa? chiar azi am trecut pe la gradina.... pe malul lacului am vazut loc de urna. am proiectat umbra mea pe ea... iti dau 5 zaruri si dai Yames de sase. cu mai multe case. imparte-le tu: casa cu iedera, casa cu ferestre rosii si casa de pe plaja... cum le imparti... bat la usa copilariei si-ti spun... si tu zici.... apoi... si peste toate.... acum cand...

Cate o pagina

Apele revenira-n albia lor. Peste toate, tu taceai in ale tale, aruncand cate o pagina de manuscris in focul unui vis...........................cand m-a gasit povestea eram intr-o padure...plouase. apoi soare, intr-o valcea cu mure.

ma picura in clipa pe ochiul nemuririi si-mi darui caldura-n samanta fericirii...astept sa-mi canti iar dulce… un cantec din Atunci sa lasi in loc povestea pe dealul cu trei lunci......si asa, din simpla piatra, daca vezi un semn pe ea vei gasi ca e chiar Marea oglindind in ea o Stea... acum cand in poveste mi-am amintit ce ceri ai aparut cu zarul si-ai disparut in ieri... iubeste-ma in noapte si umple-ma de soapte... si curgi in mine visul sa-ti spargi intreg abisul si nu lasa din mine o clipa fara tine instapaneste-mi lumea cu marea si genunea... fa-ti valul sa ma spele sa-mi tina visul treaz si nu te mai ascunde in micul tau necaz... Ecoul meu sa-ti fie pe Plaja ce se stie ca-i Muntele din Tymp trait in Anotimp....

... maine voi lua bila norocului si-o las sa cada pe Scara... apoi voi fi pe un drum spre Histria...

tu ai facut din mine povestea unui vis

si ai lasat sa treaca-n carari spre Paradis

un calaret albastru si-un zburator cu solzi

si-nfasurand pe chei fir impletit in corzi

a inceput sa cante precum un val in vant

si un latrat de caine parea ca din nicicand

chema spre casa-n care din iedera si foc

se adunase totul ca-n Moara cu Noroc...

fila de amnezie m-am imbatat cu Marea, cu visul si cararea... din care doar o clipa statea pe culmea stramba... o picatura de ploaie, ori poate, o lacrima, a luat echilibrul rotund cu ea si l-a rostogolit.... l-a rostogolit,.... l-a rostogolit.... pana cand,... pana cand........................ a dat de treptele unei scari... la inceput, intr-un arc de spirala... apoi, cand am pierdut biletul pe care notasem ceva atat de frumos si de adevarat ca nici cea mai fericita intamplare nu poate sa egaleze...

cand sunt puse in pliuri... cand vin sub acelasi inceput de text, ele se aseaza ca pe o scara... succesiv... unele lin, altele convulsiv... ca atunci cand se aseza rebele

se consuma atata cat este. restul, se pune la loc. un caine strain latra in poveste. restul, un ac din cojoc. se taie-n felii din intregul prelins... dealul din fata, sub albul lui nins sta sa se tina de lunga-mi carare...

multa-i povestea ce canta la Mare....

astazi la lac se aduna cocorii....

vantul se juaca-n fereastra cu norii

trec straveziu sa ma stii cat de tare

canta povestea uitata la mare...

Scara

As incerca povestea scarii inceputa cu latratul Ponnei si cu un nod de Tymp. Dar cum inca nu-s sigur de reusita, fac doar o proba cu logarea unei poze de al salcii...